Celuloza se obține din diverse materiale vegetale (bumbac, cânepă, paie, lemn, rumeguș, etc.) și este întrebuințată în principal la producerea hârtiei, mătăsii artificiale, celofanului, etc.
La început izolațiile termice se realizau din rumeguș, bumbac, paie, cânepă și alte materiale (cu conținut ridicat de celuloză) caracterizate însă de conductivitate termică redusă.
1917 – Începuturile izolațiilor celulozice moderne în Statele Unite ale Americii.
1950 – Utilizarea izolațiilor celulozice în cantități industriale în Statele Unite ale Americii.
1973-74 – Datorită crizei petrolului, în Statele Unite ale Americii și Canada a crescut vertiginos cererea pentru izolațiile celulozice. În același timp și țările scandinave au ajuns să aprecieze potențialul izolațiilor celulozice.
1977 – În Statele Unite ale Americii, datorită acordării unui avantaj fiscal proprietarilor de case termoizolate, a crescut în continuare rolul izolațiilor celulozice pe piață.
1980 – Ridicarea nivelului calitativ a termoizolațiilor celulozice, prin conformarea produsului la unele standarde privind protecția la incendiu, respectiv protecția la atacurile biologice de fungi și rozătoare.
În zilele noastre crește popularitatea izolațiilor celulozice, datorită faptului că materia primă este hârtia reciclată, iar produsul este 100% ecologic și nu în ultimul rând datorită calităților izolatoare excelente.
Izolația modernă din celuloză, fabricată cu ziare reciclate cu ajutorul unor mașini de măcinat și îndepărtat praful și cu adăugarea unui ignifugant, a început în anii 1950 și a fost folosită în SUA în anii 1970.
Piața de izolație a crescut în urma embargoului petrolier din 1973-74. Embargoul a făcut ca costurile energiei pentru încălzire să crească vertiginos în toată țara, ceea ce a dus la creșterea interesului pentru măsurile de conservare a energiei.
Izolația a câștigat o atenție națională semnificativă ca tehnologie ieftină și disponibilă pentru a crește eficiența energetică a locuințelor. În 1977, în urma unei ierni deosebit de aspre, a fost acordat un credit fiscal pentru proprietarii de locuințe care instalau izolație.
În timp ce în 1976 existau aproximativ 100 de firme de izolație din celuloză cu 125 de fabrici, în 1978 existau peste 350 de firme cu peste 500 de fabrici.
Izolația din celuloză a fost produsă la nivel local de mici producători care au achiziționat mașini gata de funcționare și au oferit un proces de producție ieftin și ușor, cu tehnologie redusă. În afară de unele constrângeri create de lipsa acidului boric pentru a fi utilizat ca ignifug, celuloza a acaparat o cotă de piață tot mai mare datorită costurilor mai mici și a faptului că se pretează la modernizări. Între timp, producătorii de fibră de sticlă și de vată minerală au întâmpinat dificultăți în a ține pasul cu cererea de izolație din partea clienților lor.