Fundația este un element fundamental al unei case, deoarece determină rezistența generală a clădirii și înălțimea corespunzătoare a structurii. Prin urmare, este important să vă familiarizați cu întregul proces de pregătire și construcție a fundației unei case.

Ce este fundația unei case?

Fundația este structura de bază care susține întreaga clădire. Înainte de a începe lucrările, este important să aveți un plan clar al viitoarei case și să știți cum va arăta fundația.

În funcție de materialele folosite și de înălțimea casei, greutatea acesteia poate varia. Prin urmare, fundația trebuie să fie adecvată pentru a susține structura și materialele și pentru a rezista la tensiunile pe care le creează. De exemplu, o clădire înaltă din beton necesită o fundație mai grea decât o casă mică din lemn.

Cum să vă pregătiți pentru fundație?

Etapa pregătitoare

Înainte de a începe lucrările de fundație, există anumite pregătiri care nu trebuie neglijate. Acestea vor asigura construirea unei fundații rezidențiale puternice, adecvate terenului pe care va fi ridicată clădirea.

Evaluarea solului.

Un proiect de construcție ar trebui să înceapă cu o evaluare a solului de către un inginer de proiectare. În acest fel, ei pot determina dimensiunile exacte ale tipului de casă care urmează să fie construită. Cu toate acestea, o parte importantă a acestui proces este reprezentată de studiul pe teren.

Un astfel de studiu poate furniza informații despre tipul de sol, riscul seismic, panta, calitatea, adâncimea înghețului, adâncimea pânzei freatice, consistența sau stabilitatea.

De exemplu, solurile argiloase vor avea o coeziune mai mare, iar solurile nisipoase vor avea o coeziune mai mică. Pentru a determina adâncimea fundației, este foarte important să se cunoască adâncimea de îngheț. Acești factori sunt esențiali în selectarea grosimii ideale a fundației și a structurii casei pentru a obține o clădire stabilă.

Pregătirea solului.

După ce sunt stabilite toate detaliile de proiectare a casei, următorul pas este pregătirea solului. Pentru a începe construcția, terenul trebuie să fie curățat și pregătit în profunzime.

Prin urmare, toată vegetația trebuie îndepărtată și clădirile vechi trebuie demolate. Pentru aceste lucrări sunt necesare utilaje, cum ar fi utilajele de demolare a șantierului. Există, de asemenea, lucrări de nivelare și nivelare a terenului, pentru care se folosește un compactor.

Trasarea fundației.

Această etapă presupune determinarea conturului viitoarei fundații și efectuarea tuturor măsurătorilor necesare. Măsurătorile pot fi efectuate cu ajutorul unor pictograme mai precise sau manual. În cazul în care este manuală, aceasta presupune plasarea fusurilor de fiecare parte a fundației și întinderea unui fir între ele cu ajutorul capetelor (mături orizontale care leagă cele două fusuri).

Faza de fundație a casei

Odată ce toate etapele pregătitoare au fost finalizate cu succes, este timpul să se înceapă lucrările de fundație. Respectarea fiecărei etape este esențială pentru a stabiliza întreaga clădire.

Excavarea fundației

Prima etapă este săparea fundației. În funcție de tipul de casă pe care îl doriți, vă puteți baza pe două tipuri de excavare.

În primul rând, există metoda șanțului, care presupune săparea doar la suprafața fundației și este cea mai frecvent utilizată pentru case. Este o metodă obișnuită de excavare a întregii suprafețe a clădirii și este folosită pentru clădiri mai mari și case cu subsoluri sau demisoluri.

Adâncimea șanțului determină dacă este necesar să se instaleze cofraje din lemn sau din metal pentru a sprijini betonul care urmează să fie turnat; acest sprijin este absolut esențial atunci când se sapă șanțuri cu o adâncime mai mare de 2 metri.

Punerea în operă a betonului – turnarea

Primul strat de beton se așterne cât mai repede posibil după construirea șanțului. Acest lucru se numește beton de nivelare și nivelează fundația și baza pe care sunt instalate coloanele de susținere. Îl puteți cumpăra de la un magazin de beton sau îl puteți prepara singur.

Avantajul producerii betonului direct pe șantier este că puteți produce exact cantitatea de care aveți nevoie. Veți avea nevoie de o betonieră și de toate ingredientele necesare: apă, ciment, nisip, pietriș și balast. Există diverse rețete pentru beton, iar varietatea necesară trebuie stabilită împreună cu arhitectul sau proiectantul la începutul proiectului.

Imediat după ce betonul este plasat, stratul de beton trebuie fixat. Acesta este procesul de îndepărtare a golurilor și de asigurare a consolidării cu ajutorul unui vibrator de beton. Betonul trebuie să fie vibrat în termen de 2 ore de la punerea în operă și înainte de a se usca.

Consolidarea

Consolidarea fundațiilor joacă un rol în asigurarea rezistenței generale a clădirii. Acesta începe cu amplasarea de coloane armate deasupra stratului de beton. Apoi, este necesar să se plaseze un număr de bare de oțel beton între cele două la intervale de cel puțin 10 cm și nu mai mult de 25 cm. Aceste bare sunt conectate printr-o ramă numită „striație”, consolidând astfel armătura.

De asemenea, se cere ca barele să fie susținute pe grinzi și, odată ce grinzile sunt instalate, aceste grinzi trebuie să fie conectate între ele cu benzi de armare.

Armăturile pot fi împărțite în trei tipuri principale, în funcție de materialul din care sunt fabricate: armătura OB este un material din oțel pentru beton cu o rezistență de 37 și este folosită în mod obișnuit pentru grinzi; armătura PC are o rezistență de 52, este mai durabilă și are caneluri pentru o mai bună aderență; iar plasa sudată este un material din oțel pentru beton cu o rezistență de 37 și este folosită în mod obișnuit pentru grinzi. Plasa sudată poate fi netedă sau cu nervuri și variază în grosime, oferind aceeași rezistență ridicată ca și armătura din PC.

Cofrarea

Atunci când fundația casei trece deasupra nivelului solului, se formează soclul. Pentru a o stabiliza complet, trebuie să se construiască un cofraj. Se toarnă un nou strat de beton, iar acest cofraj îl va susține. Este format din scânduri orizontale, dreptunghiulare și alte scânduri plasate în diagonală ca suporturi.

Această structură trebuie să fie foarte stabilă și puternică, astfel încât să nu se prăbușească atunci când se toarnă betonul. Din acest motiv, se recomandă utilizarea lemnului gros de molid. După ce betonul s-a întărit, cofrajul trebuie îndepărtat. Pentru a facilita acest lucru, există substanțe speciale care se aplică pe lemn înainte de procesul de decapare.

Turnarea substratului la nivelul zero

Aceasta este etapa finală a construcției fundației și implică utilizarea de diverse materiale. În această etapă, golul de după îndepărtarea cofrajului trebuie mai întâi umplut cu un strat de pământ cu o grosime de cel mult 30 cm. Astfel, se asigură că placa care urmează să fie turnată este nivelată corespunzător, astfel încât să nu existe goluri sub placă.

În etapa următoare, se așează un strat de pietriș de 10 cm grosime. Apoi se pulverizează apă și se aplică izolația. Pentru primele, se vor adăuga membrane de tip diblu, iar pentru cele din urmă, plăci de polistiren extrudat. În plus, se adaugă o plasă sudată. Este important să se lase un mic spațiu între plasă și stratul de polistiren, astfel încât betonul să poată pătrunde sub plasă.

În cele din urmă, se toarnă placa de beton. Cu toate acestea, există câteva lucruri de reținut. În cazul unei case cu două etaje, este necesar să se lase spațiu pentru scările interioare pentru a începe să fie instalat. În caz contrar, este necesar spațiu liber pentru țevile sanitare.

Reguli de urmat pentru fundațiile caselor

Fundația casei este structura de bază a întregii clădiri, iar rezistența și durabilitatea clădirii depind de fundație. Prin urmare, pentru a asigura succesul lucrării, trebuie respectate anumite reguli. În primul rând, este important să se respecte desenele arhitectului sau ale designerului și să se utilizeze materiale și instrumente de construcție de înaltă calitate.

Pentru a asigura stabilitatea fundației încă de la început, nu săpați pe vreme umedă. În caz contrar, va fi necesar un drenaj pentru a elimina apa din șanț, deoarece aceasta va avea un impact semnificativ asupra rezistenței acestuia.

Betonul trebuie să fie pus în operă la o temperatură cuprinsă între 5°C și 30°C. Pentru vară, se recomandă să se facă după-amiaza sau seara. Pentru construcțiile de iarnă este necesară o protecție suplimentară, cum ar fi acoperirea stratului de beton cu un strat de geotextil pentru a-l proteja de îngheț.

Înainte de a începe un proiect de anvergură, cum ar fi construirea unei case, este foarte important să înțelegeți toate etapele. Utilizarea celor mai bune materiale și respectarea cu strictețe a tuturor pașilor și regulilor vor asigura că fundația casei va dura mult timp și va avea ca rezultat o clădire puternică și stabilă.

Fundația unei case – etape și reguli de construire

Ferestrele și orientarea unei case determină în mare măsură necesarul de energie al acesteia. O fereastră bună are o valoare scăzută a pierderilor de căldură și o valoare ridicată a câștigului solar.
Ferestrele joacă un rol important în casele pasive din două motive – pe de o parte, pierderile de căldură pot fi reduse în ciuda suprafețelor mari de sticlă, iar pe de altă parte, ferestrele oferă posibilitatea de a profita de câștigul de căldură din radiația solară.
O fereastră care îndeplinește standardele casei pasive are următoarele caracteristici:

• Izolație termică excelentă
• Performanță termică ridicată
• Carcasă foarte izolată

Performanța de izolare termică a ferestrelor:
Eficiența energetică a unei ferestre este determinată de o combinație de doi factori: pierderea de căldură prin transmisie și câștigul solar.

Pierderea lor de transmisie – în timp ce pereții au o transmisie maximă de 0,15 W/(m2K), ferestrele au o valoare U maximă de 0,85 W/(m2K). Pentru o casă medie, această valoare este de câteva ori mai mare.

• Ug – valoarea panoului de fereastră
• Uf – plicul ferestrei
• Uw – valoarea totală
• Uw – valoarea totală instalată (aceasta nu trebuie să fie mai mare de 0,80 W / (m2K).

Câștig solar:

O altă proprietate foarte importantă a ferestrelor este capacitatea lor de a transmite razele infraroșii de la soare. Cu cât poate transmite mai mult, cu atât mai multă energie solară este transmisă în clădire. Aceasta se măsoară de obicei în %. O casă cu o valoare g de 100% va transmite toate razele infraroșii.

Valoarea G – câștigul solar (procentul de lumină pe care îl lasă să treacă sticla)

Design fără punți termice:

Punțile de căldură pot apărea dacă o fereastră este instalată incorect. Metoda Passivhaus prevede ca fereastra să fie instalată în stratul de izolație al peretelui pentru a minimiza punțile termice. Acest lucru înseamnă că izolația este extinsă până la suprapunerea cadrului ferestrei. Acest lucru ajută la prevenirea pierderilor de căldură și la creșterea temperaturii interne. Instalarea benzilor de barieră de aer trebuie, de asemenea, să se facă în mod corespunzător pentru a se asigura că stratul de barieră de aer rămâne continuu.

https://www.firstinarchitecture.co.uk/details-post-passivhaus-window-details/

Instalarea ferestrelor și ușilor este la fel de importantă ca și alegerea ferestrelor și ușilor potrivite. Trebuie acordată o atenție deosebită: asigurării etanșeității și a unei instalații fără punți termice. Într-o instalație etanșă tipică, se aplică o “bandă” de etanșeitate la exteriorul incintei. Pentru a evita punțile termice, fereastra trebuie să fie plasată în planul izolației, în afara planului peretelui, iar izolația trebuie să fie întoarsă pe structura de învelitoare.

Izolarea fațadelor:

Valoarea Uf potențial slabă a carcasei unei deschideri poate fi compensată prin învelirea acesteia cu izolație pentru fațadă. Se poate ca o fereastră să aibă o valoare Uf slabă, dar odată ce este acoperită de izolația fațadei, aceasta îndeplinește standardul de casă pasivă.

Orientarea suprafețelor vitrate

Pierderea de transmisie este marcată în roz, puteți vedea că aceasta este aceeași indiferent de orientare. Verde închis arată câștigul solar cu umbrire medie, în timp ce verde deschis arată câștigul solar fără umbrire.

Figura arată în mod clar că pierderea de căldură prin transmisie în cazul unei umbriri medii (barele de culoare verde închis) este compensată doar de ferestrele orientate spre sud și chiar și în locațiile neumbrite există un câștig net de căldură. Acest bilanț energetic pozitiv persistă până la un maxim de aproximativ 30° dinspre sud.

Reguli generale de amenajare peisagistică:

• Raportul dintre suprafețele vitrate ale fațadelor și suprafața podelei nu trebuie să depășească 30-40% (de exemplu, într-o casă cu o suprafață de 100 m2 , suprafața vitrată a fațadelor nu trebuie să depășească, de preferință, 40 m2).
• 70% din suprafețele transparente trebuie să fie orientate spre sud. Cu cât mai multe geamuri orientate spre sud, cu atât mai bun este bilanțul energetic al clădirii pe timp de iarnă. La dimensionare, ar trebui să se ia în considerare și frecvența supraîncălzirii în timpul verii. Pentru ferestrele cu geamuri orientate spre sud, este esențial să se utilizeze dispozitive de umbrire. Cu cât fereastra se află mai jos pe fațadă, cu atât mai mare este umbrirea necesară pentru a împiedica pătrunderea luminii solare în clădire.
• În cazul ferestrelor orientate spre est și vest, pierderile de căldură sunt puțin mai mari decât câștigurile de căldură, așa că trebuie să se monteze doar ferestre atât de mari cât este necesar pentru a permite intrarea luminii.
• Proiectați de preferință camere în partea de nord a casei care nu au nevoie de ferestre sau doar de ferestre foarte mici, reducând astfel pierderile de căldură.

Soluții de umbrire:

Obloane:

Obloanele pot fi o soluție bună deoarece, pe lângă faptul că împiedică pătrunderea căldurii în timpul verii, pot împiedica și o mică cantitate de frig în timpul iernii, când soarele nu strălucește, atunci când sunt închise, reducând astfel sarcina asupra ferestrelor.

Obloane construite între geamuri:

Aceasta este o soluție bună dacă trebuie să vă ocupați de supraîncălzire în timpul verii, dar estetica este foarte importantă. Dezavantajul este că reduce izolarea termică a ferestrei.

Șarpante:

Una dintre cele mai naturale soluții de umbrire este construirea de streșini. Cu cât este mai adânc și cu cât este mai mare unghiul streașinii, cu atât mai bine pot face umbră. Este important de reținut că streașina poate oferi umbră numai dacă este orientată spre sud. Dacă este orientată spre est sau spre vest, soarele care răsare și apune va intra cu ușurință în clădire.

Grădină de iarnă sau verandă:

O seră sau o verandă poate fi o bună sursă de umbră, dacă este poziționată și spre sud. O seră este o zonă tampon între mediul exterior și anvelopa termică. Este important ca acesta să nu fie atașat structural de casă, altfel poate forma o punte termică. Un mare avantaj al unei verande este că poate funcționa și ca hol de intrare.

Construcția de arbori de foioase:

Copacii cu frunze caduce au frunzele pline de frunze vara și le pierd iarna. Dacă sunt construite în fața ferestrelor, frunzele lor mari vor bloca soarele în timpul verii, în timp ce iarna vor lăsa să intre lumina soarelui dacă nu au frunze.

Polistirenul este utilizat la scara larga in constructii pentru proiectele de izolare termica, insa este cunoscut si ca material pentru ambalaje, caserolele pentru mancare fiind reprezentative. Industriile in care se foloseste polistirenul sunt insa diverse.

Prin urmare, daca vrei sa-ti verifici cunostintele despre polistiren, in acest articol iti prezentam 5 dintre utilizarile sale.

Ce este polistirenul?

Polistirenul este un material polimerizat, slab transparent, fabricat din stiren (monomer stirol), o hidrocarbura mai simpla lichida, obtinuta din petrol.

Are multe utilizari, industria de servicii alimentare fiind una principala. Este folosit pentru diverse tipuri de ambalaje – tavite, caserole de unica folosinta pentru mancare etc.

Pentru a avea performante mai mari, polistirenul este imbunatatit cu aditivi, devenind astfel mai dur si mai rigid.

Datorita rezistentei mari la impact pe care o castiga, aria de utilizare se largeste. Prin urmare, mai mult de jumatate din polistirenul produs, este amestecat cu 5 pana la 10% cauciuc butadenic. Amestecul este cunoscut sub numele de polistiren de mare impact sau HIPS. Produsele de ambalaj rezultate sunt cele folosite pentru iaurturi, branza, lapte s.a.

Proprietati ale polistirenului:

Polistiren extrudat vs expandat

Exista doua tipuri de materiale izolatoare foarte utilizate in constructii: polistirenul extrudat (XPS) si polistirenul expandat (EPS). Izolatia cu polistiren este folosita la scara larga, iar cele doua tipuri de produse sunt realizate prin procese de fabricare distincte, amandoua avand la baza stirenul, micile granule sferice obtinute din petrol.

Polistirenul expandat se obtine prin marirea volumului granulelor de polistiren (in camere cu vacuum), in timp ce in cazul polistirenului extrudat, micile sfere sunt topite si amestecate cu aditivi (obtinandu-se un fluid vascos care este controlat in conditii precise de temperatura si presiune). Rezulta doua produse cu performante si proprietati diferite:

Polistirenul extrudat care are o structura celulara cu pori inchisi si se caracterizeaza prin:

• duritate superioara;
• rezistenta sporita la socuri mecanice, conditii meteo extreme;
• impermeabilitate (nu este afectat de umezeala);
• polistirenul expandat care are o structura celulara cu pori deschisi si se caracterizeaza prin:
• permeabilitate la vaporii de apa (vaporii de apa acumulati in interior sunt lasati sa iasa in atmosfera, nu se creeaza condens);
• stabilitate termica (nu isi modifica dimensiunile la temperaturile ridicate ale verii);

rezistenta la compresiune mai mica (isi modifica mai usor forma sub actiunea socurilor sau loviturilor) > daca te intrebai ce inseamna EPS la polistiren (polistiren EPS 80, EPS 100, EPS 150 s.a.), trebuie sa stii ca valorile arata rezistenta la compresiune; cu cat numarul este mai mare, cu atat acele placi rezista mai bine la deformari;

Nota: O varianta mai noua de produs este polistirenul grafitat, adica un polistiren expandat cu un continut de perle de grafit, de culoare gri si calitati termoizolante imbunatatite.

Datorita proceselor de fabricare distincte si implicit ale proprietatiilor diferite, cele doua tipuri de polistiren nu se folosesc in aceleasi aplicari de izolare.

Astfel, polistirenul expandat se utilizeaza cu precadere pentru izolarea fatadelor, in timp ce polistirenul extrudat este recomandat pentru termoizolarea fundatiilor.

Polistiren in domeniul constructiilor (in izolatii)

O utilizare cunoscuta a polistirenului este in lucrarile de izolare, oferind cladirilor (rezidentiale, industriale, comerciale) o buna eficienta termica. Izolatia reprezinta cea mai eficienta metoda pentru imbunatatirea randamentului energetic al cladirilor, care aduce si o semnificativa economie de costuri.

Polistirenul a devenit foarte popular in materie de termoizolatii, datorita faptului ca este un material usor de manevrat si de montat, are calitati termice foarte bune si, in plus, un pret mai mic decat al celorlalte materiale izolatoare.

Mai sus ti-am prezentat cele doua tipuri de polistiren folosite in aplicatiile de izolare, polistirenul extrudat (XPS) si expandat (EPS), cu proprietati diferite. Conditia unei lucrari de izolare corecte este tocmai folosirea adecvata a termosistemului, in concordanta cu zona constructiei care urmeaza a fi izolata.

Iti recomandam si articolele noastre de blog:

Cum aleg polistirenul?
Placarea cu polistiren: Sfaturi de la experti in termoizolatii

Polistiren in industria ambalajelor

Fiecare dintre noi a tinut in mana o caserola de mancare din polistiren. Datorita unor proprietati precum, izolare termica sau permeabilitatea la vapori, este folosit in industria alimentara, pentru ambalarea produselor proaspete care au nevoie sa respire, precum si in zona de catering la servirea mancarii gatite.

Astfel, alimentele proaspete, semipreparate sau produsele congelate sunt ambalate in tavite de polistiren, iar pentru catering (mancarea gatita) se folosesc caserole de diverse modele si marimi, boluri de supa, tacamuri de unica folosinta, pahare, farfurii s.a.

Ambalajele din polistiren sunt de o varietate mult mai larga, inclusiv cu forme precise si decupaje complexe. Polistirenul este unul dintre cele mai folosite tipuri de plastic in productia de ambalaje, fiind usor de produs, rigid si cu un cost avantajos. De asemenea, datorita aditivilor din compozitie, materialul devine mai dur, fiind folosit la mult mai multe tipuri de ambalaje.

Polistiren in industria auto

Un autoturism este realizat dintr-o paleta larga de materiale (metal, plastic, textil s.a.). In proiectare, alegerea materialelor este esentiala pentru performantele si costul produsului.

Masele plastice, devenite materiale compozite pe baza armarii cu fibra de sticla sau carbon, au inceput sa aiba un rol tot mai important in industria auto (in locul traditionalului metal), datorita unui excelent raport rezistenta-greutate sau a comportamentului foarte bun la uzura si coroziune.

In industria auto, cresterea rezistentei concomitent cu scaderea greutatii reprezinta un castig considerabil. Cele mai multe utilizari ale materialelor compozite polimerice se folosesc la constructia elementelor de caroserie a autovehiculelor: aripi, usi, pavilioane, capote.

Reducerea greutatii autovehiculului implica consum mai mic de carburant, mai putina poluare si o crestere a performantelor.

Polistiren in industria farmaceutica si medicala

Industria medicala si farmaceutica beneficiaza si ea de pe urma proprietatilor polistirenului. Acesta este folosit pentru dispozitive medicale (inclusiv carcase si capace), ambalajele medicamentelor, capacele flacoanelor, pompe si inhalatori, componente pentru perfuzii s.a.

Prelucrarea usoara, rigiditatea, componentele curate reprezinta avantajele polistirenului care il recomanda pentru a fi utilizat cu succes in sectorul medical.

Polistiren pentru proiectele decorative

Polistirenul decorativ este tot mai des intalnit in amenajarea locuintelor, fie in interior, fie pe peretii exteriori ai caselor.

Ornamentele din polistiren sunt de diferite tipuri – cornise, brauri, arcade, panouri decorative s.a. Foarte populara este bagheta din polistiren, folosita pentru ornamentarea plafonului sau pentru finisarea imbinarii dintre perete si tavan. Exista proprietari care opteaza chiar pentru un tavan fals din polistiren, datorita aspectului decorativ sau din dorinta de a masca anumite fisuri ori pete.

Mai mult detalii:

https://mathaus.ro/blog/top-5-utilizari-ale-polistirenului-un-material-multifunctional—tu-pe-cate-dintre-ele-le-stiai-Art231

Proiectele de termoizolare sunt din ce in ce mai raspandite atat in mediul urban, cat si in cel rural.

Izolarea termica poate fi aplicata la orice tip de constructie, fie ca vorbim despre o casa pe zidarie sau din lemn, o cladire de birouri, hala metalica sau alte constructii.

Termoizolatia imbunatateste si ofera un grad ridicat de confort din punct de vedere termic. Contribuie activ la reducerea consumului de resurse pentru incalzire sau chiar racire. Cu acest tip de investitie te vei asigura ca in timp vei plati mai putin la facturile de intretinere. 

Izolarea termica poate fi realizata atat la exterior cat si la interior. Inainte de a lua decizia de a investi intr-un termosistem, discuta cu un specialist in constructii sau studiaza putin ce tip de material izolator se potriveste pentru tipul tau de zidarie si unde este recomandat sa fie facuta lucrarea, la interior sau la exterior. 

In functie de aceste informatii iti poti seta si aloca un buget, poti decide materialul cel mai potrivit pentru peretii casei tale. 

Tine cont ca fiecare material pentru izolatie are un coeficient de conductivitate termica diferit

Materialele termoizolante

Materialele de zidarie precum blocurile de BCA cu o grosime mai mica de 30 cm, caramida chiar si cu goluri, boltarii din beton sau lemnul nu reusesc sa ofere o izolatie optima si eficenta pentru constructii. 

Pentru a imbunatati performanta constructiei si capacitatea peretilor de a raci vara si a mentine caldura mai mult timp in interior iarna se folosesc o serie de materiale suplimentare pentru izolatie precum: 

●    polistirenul expandat;
●    polistirenul extrudat;
●    vata minerala de sticla;
●    vata minerala bazaltica;
●    celuloza;
●    lana; 
●    spuma de resina;
●    spuma poliuretanica;
●    placile termoizolante cu vacuum;
●    folie reflectiva.

Izolarea interioara sau exterioara a unei locuinte va reduce semnificativ consumul energetic. Randamentul termic al izolatiei este influentat de tipul materialului ales cu gradul si eficienta specificata in fisa tehnica a produsului. Totodata, randamentul poate fi total influentat si de modul in care materialele au fost puse in opera. 

Daca au fost respectate toate indicatiile producatorului de la pregatirea suprafetei suport, prinderea, utilizarea corecta a cantitatii de adeziv si alti pasi din montaj se poate ajunge la o economie de pana la 50% din costurile aferente utilitatilor. 

Izolatia termica afecteaza calitatea aerului din interiorul casei?

Prin alegerea unui material potrivit, calitatea aerului din interiorul casei nu va fi afectata. Acest lucru se poate intampla doar daca materialele folosite pentru izolare nu se potrivesc cu cele din zidaria cladirii. 

Este important sa te asiguri ca materialul ales permite peretelui “sa respire”, pe scurt ii este permis umezelii din interior sa poata fi eliminata prin peretii casei. 

De exemplu, pentru blocurile de BCA sau caramida, o termoizolatie cu polistiren pe interiorul pereteului va creste riscul formarii condensului. Polistirenul este un material care nu absoarbe apa si nu participa la transferul de vapori. 

 In consecinta el poate actiona ca o bariera intre mediul interior si exterior favorizand aparitia mucegaiului. 

Izolatia exterioara

Izolatia exterioara a cladirilor a inceput sa fie implementata de constructorii romani abia in anii ‘90, astazi a devenit un standard in constructii si una dintre cele mai importante etape in renovarea unei cladiri vechi.

Desigur, acest proces se poate realiza prin mai multe metode si folosind mai multe materiale, astfel ca avantajele si dezavantajele trebuie atent cantarite inainte de a demara o astfel lucrare. In continuare, vei afla toate motivele pentru care ai putea avea nevoie de izolatie exterioara, ce materiale ai putea sa folosesti, precum si cei mai importanti pasi ai lucrarii propriu-zise.

Exista trei motive pentru care locuinta ta poate avea nevoie de izolatie exterioara, insa rezolvarea uneia dintre probleme va duce automat si la rezolvarea celorlalte doua. 

1. Cand vrei sa eficientizezi costurile de intretinere – Izolatie termica

Daca trebuie sa tii mereu caloriferele deschise pentru a face caldura iarna sau aerul conditionat pentru a nu te sufoca de caldura vara, inseamna ca locuinta ta nu este eficientizata energetic. Din aceasta cauza, nu ai parte de confortul higrotermic de care ai nevoie.

​​​​​​​Nivelurile ideale de umiditate si temperatura din locuinta ta definesc confortul higrotermic.

Mentinerea acestor niveluri ideale insa implica de departe cel mai mare consum de energie al locuintei. Conform Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, 57% din consum se duce catre incalzirea locuintei, in timp ce aerul conditionat consuma 25%. Asta inseamna ca doar 18% din consumul total de energie il folosim pentru alte utilitati, precum iluminat, gatit si alte produse electronice si electrocasnice.

Mai mult, inseamna ca mentinerea confortului higrotermic al locuintei tale implica niste costuri foarte ridicate.

Metoda cea mai sigura de a reduce aceste costuri este aceea de a spori eficienta energetica a cladirii prin reducerea consumului de energie, dar mentinand acelasi nivel de confort.

Pentru a determina cu exactitate nivelul de eficienta energetica al unei cladiri, ai nevoie de o expertiza si de un audit energetic, in urma caruia iti pot fi recomandate solutii de reabilitare termica a imobilului.

Cele mai importante lucrari de reabilitare ale unei cladiri sunt:

• izolarea exterioara a peretilor
• montarea geamurilor termopan
• inlocuirea conductelor de distributie

Izolarea exterioara a peretilor se face pentru a imbunatati inertia lor termica. In fizica, inertia termica a unui obiect se refera la proprietatea acestuia de a fi rezistent la schimbarile termice externe. Asta inseamna ca peretii cu o inertie termica dar ridicata acumuleaza mai greu caldura, dar o si elibereaza mai incet atunci cand ar trebui sa se raceasca.

Cu alte cuvinte, in general peretii tai ar ramane vara relativ reci, iarna ar distribui caldura, iar tu ai consuma mult mai putin curent si gaz pentru acelasi nivel ridicat de confort termic.

Pentru a afla mai multe despre eficienta energetica a cladirii tale, poti cere eliberarea unui certificat energetic. Acesta poate fi intocmit doar de un auditor energetic autorizat, dand cladirii o nota de la A (insemnand o cladire foarte performanta din punct de vedere energetic) la G (pentru o cladire ineficienta energetic). Acest certificat este obligatoriu in cazul vanzarii unei constructii sau a unei locuinte, iar durata sa de valabilitate este de 10 ani.

2. Cand vrei sa mentii umezeala departe de structura casei – Hidroizolatie

Deja am inteles ca in general nu doar nivelul de temperatura, ci si cel de umiditate influenteaza confortul higrotermic. O mare parte din umezeala din locuinta este produsa de activitatile tale zilnice: igiena personala, gatit, spalatul si uscatul rufelor, vaselor, transpiratia din timpul activitatilor ce necesita un efort considerabil etc.
Peretii neizolati provoaca o crestere nesanatoasa a nivelului de umezeala in locuinta. Depasirea nivelului optim de umiditate (intre 40 si 50%) poate cauza:

• aparitia igrasiei si a mucegaiului
• aparitia acarienilor
• deformarea mobilei si a parchetului
• mirosuri neplacute.

In general, apa provenita din mediul exterior (ploaie, zapada, ceata etc.) se depune in peretii exteriori, infiltrandu-se apoi in tencuiala. Izolatia exterioara eficienta nu implica doar materiale inerte termic, dar si folii bariere de vapori care au un efect anticondens si opresc patrunderea umiditatii in locuinta ta.

Adesea insa, hidroizolarea se realizeaza prin izolare interioara si poate fi un proces important in faza de constructie a casei. O atentie deosebita le este acordata subsolurilor si acoperisurilor, care iau frecvent contact cu panza freatica, respectiv precipitatiile. In cazul subsolurilor, se folosesc metode precum impermeabilizarea peretilor cu ajutorul unei membrane cristaline, dar si metode de drenare, precum si impermeabilizarea in masa a betonului (unde este afectata chiar compozitia betonului). In cazul acoperisului, acesta este tratat cu o membrana bituminoasa.

3. Cand vrei sa izolezi fonic locuinta – Izolatie fonica

Oricat de linistita in general ar fi zona in care locuiesti sau lucrezi, ar trebui sa fie complet izolata de civilizatie pentru a nu avea niciodata probleme cu zgomotul.

Cei de la World Health Organization au determinat ca poluarea fonica prezinta un risc mare pentru sanatatea ta si poate cauza stres, tulburari ale somnului, hipertensiune, tinnitus si poate duce chiar la pierderea treptata a auzului.

Daca poluarea fonica cu care te confrunti zilnic (traficul, zgomotul facut de santiere, zonele industriale, de avioane etc.) sunt greu de evitat, izolarea exterioara te poate ajuta sa impiedici o mare parte din aceste zgomote din a intra in locuinta ta. Un bun material il reprezinta rulourile exterioare din aluminiu, care pot scadea cu 10 decibeli zgomotul venit din afara si sunt si bune izolatoare termice. Geamurile termopan au si ele un rol important in izolatia fonica.

Daca doresti insa ca zgomotele sa nu iasa din locuinta ta, metoda cea mai sigura ramane cea a izolatiei interioare. Materialele preferate raman polistirenul expandat (fixat pe profile metalice) si vata minerala, in ambele cazuri izolatia fiind acoperita de straturi sau pereti subtiri de rigips.

Importanța și avantajele etanșeității aerului

Problema etanșeității aerului a apărut odată cu apariția caselor pasive. În trecut, constructorii și proiectanții erau mai interesați de conceptul de perete respirabil. Clădirile moderne de astăzi, conștiente de consumul de energie, adoptă toate metodele care pot duce la reducerea pierderilor de căldură. În plus, o etanșeitate excelentă la aer ajută, de asemenea, la prevenirea problemelor și a deteriorării clădirii cauzate de condens, prin reducerea la minimum a mișcării necontrolate a aerului.

Cu toate acestea, este foarte important de subliniat faptul că oricine are nevoie de etanșeitate trebuie să asigure, de asemenea, o ventilație adecvată.

(În cazul caselor pasive, se folosește întotdeauna ventilația cu recuperare de căldură). De multe ori, acest lucru nu este luat în considerare, astfel încât, din păcate, ne putem confrunta cu erori de construcție și de proiectare în legătură cu renovarea clădirilor vechi (sau chiar, în cazul construcțiilor noi, dacă nu sunt suficient de bine gândite).

În clădirile tradiționale, ca să simplificăm, efectul de “uscare” al încălzirii înseamnă că umiditatea este scăzută în timpul iernii.

Modernizarea izolației termice și proiectarea unei anvelope a clădirii mult mai etanșe și mai dense (ferestre și uși din plastic, suprafețe etanșe) poate duce la o creștere a umidității în spațiul de locuit. Acest lucru, coroborat cu temperaturi de suprafață mai scăzute la nivel local din cauza posibilelor punți termice reziduale, poate duce la apariția umidității și chiar a mucegaiului.
Existența etanșeității la aer ar trebui verificată prin intermediul unui test, care este obligatoriu pentru ca locuințele pasive să fie certificate.

Acest test ar trebui efectuat imediat după ce a fost finalizată anvelopa etanșă a clădirii (ferestre, uși), deoarece este încă posibilă identificarea clară a punctelor de scurgere și repararea acestora la un cost în general scăzut. În cazul defectelor cauzate de scurgeri de aer, viteza fluxului de aer poate fi chiar măsurată cu un instrument Defecte și puncte de scurgere tipice: îmbinări între pereții exteriori, acoperișuri sau plăci de pardoseală, modificări de materiale, instalații de uși și ferestre, treceri de cabluri și țevi, instalații electrice și mecanice.

Deci, de ce este importantă etanșeitatea aerului?

• Pentru a evita condensarea vaporilor de apă în interiorul structurii. În cazul în care aerul și condensul dintr-o încăpere caldă, încălzită și, prin urmare, umedă (de exemplu, bucătărie, baie) pot ajunge în partea mai rece a structurii clădirii, se pot condensa acolo și pot atinge punctul de rouă (care este în general de 12,6 C la 20C grade și 50% umiditate), provocând daune structurale.

• Pentru a evita fenomenele de curent de aer. La îmbinările necomprimate se pot dezvolta curenți de aer necontrolați, ceea ce poate perturba confortul ocupanților, de exemplu, pe timp de iarnă cu vânt.

• Evitați podelele reci. După cum știm, aerul rece se deplasează în jos. În plus față de condițiile de iarnă, aerul exterior pătrunde, de asemenea, în principal prin părțile inferioare ale clădirii. Acest lucru poate duce la podele neplăcut de reci la nivelul inferior al locuinței.

• Din motive acustice. Chiar și golurile foarte înguste din structura clădirii pot cauza o reducere bruscă a atenuării zgomotului.

• Un alt aspect important pentru casele pasive este că schimbul de aer necontrolat afectează negativ eficiența sistemului de ventilație.

• Principiul izolației termice se bazează pe efectul “izolator” al aerului aproape nemișcat închis în structură. În cazul în care aerul trece prin materialul izolator, o mare parte din energia termică stocată în aer este extrasă, astfel încât capacitatea de izolare termică este mult redusă.

• Mișcarea necontrolată a aerului poate duce chiar la pătrunderea poluanților în spațiul de locuit.

• Și nu în ultimul rând, deoarece clădirile bine izolate din zilele noastre au o pierdere de ventilație foarte mare ca proporție din pierderea totală de căldură, de până la 50%. Etanșeitatea insuficientă a structurii și energia termică care se scurge prin ea provoacă pierderi semnificative de energie.

Eficiența energetică

Când vorbim de construirea unei case, eficiența energetică este foarte importantă. Practic, în felul acesta asigurăm confortul locatarului, dar și economisirea resurselor, a banilor acestuia, precum și protejarea pe termen lung a clădirii. Termoizolatiei unei case poate reduce pierderile eficienta energetică a locuinței.

Eficiența energetică a locuinței

Prin eficiență energetică înțelegem conservarea căldurii din interiorul construcției. Acest lucru se poate realiza prin izolarea atentă a fundației și a pereților exteriori, planșeu și pod. Aceste elemente, împreună cu ferestrele și ușile exterioare, poartă numele de ‘’punți termice’’, deoarece sunt principalele puncte prin care se fac schimburi de temperatură cu mediul exterior.

Acestea se izolează cu diverse materiale, între care amintim pe cele mai des folosite – plăci de polistiren și termoizolant celuloză, fiecare având avantaje și dezavantaje la capitolele cost, eficiență sau calitate ignifugă. Folosind una dintre aceste soluții, se reduc pe cât posibil pierderile de căldură, iar rezultatul va fi un mediu interior mai cald cu un consum mai mic de energie termică. Eficiența energetică a locuinței înseamnă un mediu mai plăcut.

Eficiența energetică nu este dată doar de constructie, modul în care este izolată clădirea sau accesoriile pe care aceasta le are. Aceasta poate fi influențată și de modul în care este amplasată clădirea, sistemele de ventilație folosite sau modul în care este exploatată.

Grade de eficiență energetică

În funcție de volumul de energie consumat pentru obținerea confortului termic în interior, clădirile sunt încadrate în diverse clase, notate cu litere de la A la G. Practic, fiecare clădire este notată, iar în spatele fiecărei note stă un punctaj de la 1 la 100, stabilit cu strictețe de autoritățile din domeniu. 

La stabilirea clasei energetice sunt luate în calcul elemente precum grosimea pereților, tipul de zidărie, tipul de acoperiș, modul în care este construit subsolul, starea instalațiilor de încălzire și performanțele acestora, poziția clădirii, modul în care este exploatată, izolație, etc. 

În principiu, o cladire care face parte din clasa de eficiență energetică A trebuie să aibă un consum de maxim 125 kwh/m2/an în timp ce o clădire aflată la polul opus, cu clasa de eficiență energetică G, are un consum de peste 820 kwh/mp/an. 

În România, majoritatea clădirilor sunt încadrate în clasele de eficiență energetică C și D.

O termoizolație aleasă și montată corect asigură confort pe termen lung:

(termoizolație izolatîe celuloză izolare termoizolare izolare termică)

Dacă spațiul de locuit nu este termoizolat corespunzător, pot apărea o serie de probleme semnificative. Nu este o experiență plăcută să-ți fie frig în apartament sau să apară mucegai pe pereți din cauza umezelii.

O izolare termică realizată eficient nu doar că asigură un nivel de umiditate optim atât la exterior, cât și la interior, ci și confortul termic necesar de care avem nevoie cu toții.
Câteva beneficii mai puțin cunoscute ale termoizolării sunt optimizarea costurilor de întreținere și garantarea rezistenței la incendii. Astfel, decizia de a te muta într-o clădire sau o locuință izolată termic nu ține doar de considerente subiective sau de confortul personal, ci și de factori economici sau de siguranță. Izolație celuloză Celiqum poate să oferă un mediu foarte plăcut.

Statistici în favoarea termoizolării:

Datele statistice întăresc importanța izolării termice în construcția unui imobil. O termoizolație mai ales izolație celuloză de calitate poate elimina până la 50-60% din pierderile de căldură. În cazul unui imobil neizolat sau izolat necorespunzător, pierderile de căldură sunt semnificative iar costurile pentru rezidenți la încălzire cresc exponențial.

Mai mult, pe perioada iernii, 30-35% din căldura unui spațiu se pierde prin pereții exteriori, dat fiind faptul că ei sunt cei mai expuși. Din acest motiv, este indicat ca termoizolarea lor să fie realizată cu atenție, folosind cele mai bune materiale. Conform rezultatelor unui studiu al specialiștilor în domeniu, căldura se pierde și prin acoperiș (în proporție de 25%), ferestre (10%), pardoseală (15%) sau uși (15%).
Termoizolarea unei locuințe reduce consumul de energie cu încălzirea, dar și răcirea spațiului, astfel că pe termen lung viitorii locatari pot economisi o sumă semificativă de bani.

În ce constă izolarea termică a unui spațiu?

Prin termoizolație ne referim la orice tip de sistem aplicat construcției unui imobil cu scopul de a limita pierderea de căldură prin pereți, acoperiș, ferestre sau uși, indiferent de anotimp.
Pentru a atinge acest scop se folosesc materiale termoizolante.

Dacă doriți să citiți mai multe despre avantajele izolației celuloză Celiqum: https://celiqum.ro/avantajele-si-dezavantejele-unei-case-pasive/

Domeniul de utilizare a izolației celuloză: Izolatie celuloza Celiqum

Izolația termică se utilizează în scopul îmbunătăţirii comportării la transfer termic a elementelor de construcţie care formează anvelopa clădirii, atât în cazul construcţiilor existente, cât și a celor noi. Deci domeniul de utilizare a izolației celuloză este termoizolaţia.

Termoizolaţia din fibre celulozice are o conductivitate termică de laborator ce depinde de densitatea materialului pus în operă, cuprinsă între 0,036W/mK și 0,046W/mK (de exemplu la o densitate a produsului de cca. 50 kg/m³, conductivitatea termică este de 0.038 W/mK). Termoizolarea cu produsul CELIQUM contribuie la economia de energie în construcţii. Proiectantul construcţiei va asigura prin calcul rezistenţa minimă la transfer termic conform normativelor în vigoare. 

În general căldura interioară a clădirilor se disipă în procent de:

20-30 % prin planșee sau acoperișuri.

30-40 % prin pereți, 10 % prin pardoseală, iar restul prin tâmplării.

Izolația Celiqum este adecvată pentru izolarea planșeelor, acoperișurilor mansardate, pereților inetriori și exteriori, a pardoselilor și a fațadelor.

Daca elementelor interioare de construcție cu structură ușoară (pereți despărțitori și plașe între niveluri). Deci de asemenea este recomandată utilizarea Celiqum pentru calitățile sale bune de izolare fonică, datorită compactității stratului realizat prin aplicare mecanică.

Este conceput pentru realizarea izolaţiei termic la interiorul şi la exteriorul clădirilor în scopul îmbunătăţirii rezistenţei termice a elementelor construcţiilor.

La elaborarea proiectelor de izolaţie cu CELIQUM, pe lângă tehnologia specifică de punere în operă, se va ţine seama și de prescripţiile din următoarele reglementări tehnice în vigoare:

107/0-2002 „Normativ privind proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice la clădiri”;

107-2005 “Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor.

203-1991 „Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de îmbunătăţire a izolării termice şi de remediere a situaţiilor de condens”;

– P 118 – 1999 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor. Se respectă prevederile reglementărilor tehnice specifice româneşti în vigoare. 

Fibrele de celuloza, adica izolatie celuloza sunt produse din hartie reciclata care este taiata la dimensiunea de cativa milimetri si amestecata cu produse care-i dau rezistenta la foc, daunatori, rozatoare si mucegai.

Tratamentul poate fi bazat pe acid boric, borax, hidrat de alumina, fosfat de amoniu sau fungicid pe baza de tanin din scoarta de copac.Noi incearcam sa reducem la minim procentul de aditivi pentru a nu depasi 12-15% din greutatea produsului finit.

Celiqum are ca material de bază celuloză, care se obține prin reciclarea hârtiei de bună calitate si este tratată cu adaosuri de săruri minerale. Datorită acestei tehnologii, produsul Celiqum, în afara de proprietățile termo- și fonoizolante, este ignifug, nu se mucegăiește, este rezistent la dăunători și rozătoare. Materialul Celiqum este insuflat cu un utilaj special in spațiul de izolat sau se poate aplica și manual, astfel se pot obține diferite densități.