2024: organizarea de șantier

Înainte de a începe construcția propriu-zisă a casei, terenul trebuie să fie curățat. Costul lucrărilor de construcție depinde în mare măsură de dimensiunea terenului: cu cât acesta este mai mare, cu atât vor fi mai multe ore de muncă, implicit și costuri mai mari. În plus, trebuie să te asiguri că utilajele de construcții pot ajunge cu ușurință la terenul respectiv, întrucât orice aranjament special pentru aducerea excavatoarelor și a diferitelor echipamente vor atrage costuri suplimentare.


De asemenea, solul terenului are un rol important asupra costurilor. Terenurile cu un sol stâncos sau excesiv de moale trebuie evitate. În zona unui sol argilos sau moale va fi necesară efectuarea mai multor lucrări de excavare pentru a găsi un sol suficient de tare pentru susținerea casei. Iar dacă solul este prea moale, este posibil să trebuiască să recurgi la adăugiri, pe scurs, mai mult efort și mai mulți bani.


Iar dacă intenționezi să îți construiești casa pe un teren stâncos va trebui să fii pregătit pentru costul excavării. La fel ca în cazul celorlalte construcții, va fi necesar să iei în considerare etapele de construcție pe care le poți realiza singur. Poți angaja un singur lucrător și doar un utilaj. Caz în care va trebui să fii responsabil pentru transportul materialelor, pentru supravegherea lucrărilor, realizarea orelor de muncă și planificarea totală. Iar dacă asta nu sună atât de bine, poți angaja un antreprenor care să-și asume responsabilitățile de mai sus.


Organizarea unui șantier are loc în momentul în care urmează a se executa o construcție nouă și
cuprinde următoarele:

  • organizarea santierului la timp cu materiale necesare construcției;
  • depozitarea materialelor într-un loc special amenajat pe șantier;
  • aprovizionarea cu uneltele, instalațiile și utilajele necesare construcției;
  • asigurarea personalului necesar pentru executarea construcției;
  • cazarea muncitorilor în spatii special amenajate (dormitoare, baracă, containere) – în care să
    fie asigurat confortul și igiena de care aceștia au nevoie;
  • asigurarea meselor și a toaletelor cu dușuri – în această etapă trebuie să fie îndeplinite toate
    regulile de igiena.


În momentul în care se începe organizarea șantierului, este necesar să fie rezolvată problema următoarelor utilități:

  • apa – indispensabilă în munca pe șantier, aceasta se va folosi în prepararea betoanelor,
    adezivilor etc. Se poate obține prin branșarea la rețeaua de apă locală, în cazul în care aceasta se afla în zona sau printr un puț forat de mică adâncime, dotat cu pompă submersibilă sau cu hidrofor;
  • energie electrica – necesară pentru punerea în funcțiune a utilajelor;
  • canalizare – necesară pentru igiena muncitorilor, această problemă se poate rezolva, cel mai
    simplu, prin închirierea unor toalete ecologice de tip container care sunt vidanjabile.


În ceea ce privește accesul și paza șantierului, se recomandă împrejmuirea acestuia, asigurarea pazei și asigurarea unei căi ușor de accesat de către utilajele de construcții și al mașinilor de aprovizionare. În urma lucrărilor pe șantier, bineînțeles, se acumulează un număr mare de deșeuri. Așadar, deșeurile ramase în urma lucrărilor sunt strânse într-un loc amenajat special pentru acestea, pe șantier, până la finalizarea construcției.

După terminarea lucrărilor, acestea vor fi colectate de către firma locală de salubrizare și transportate într-un loc destinat acestora.


Panoul de șantier


În momentul începerii organizării șantierului trebuie să aveți în vedere și panoul de șantier în care aceasta trebuie să cuprindă următoarele detalii:

  • Denumirea și adresa obiectivului;
  • Datele beneficiarului;
  • Datele constructorului;
  • Proiectantul general;panou organizare
  • Numărul autorizației de construire;
  • Termenul de execuție al lucrărilor;
  • Data începerii construcției;

Cum să evitați mucegaiul în casa ta.

În timp ce mulți dintre noi acordăm o atenție deosebită aspectului estetic al locuințelor noastre, uneori uităm să ne concentrăm asupra problemelor care pot apărea în adâncurile peretelui și ale podelei. Unul dintre aceste invizibili “locatari” nedoriti este mucegaiul, o problemă des întâlnită în multe locuințe. Această ciupercă microscopica poate să apară în diferite zone ale casei, mai ales în medii umede și întunecate, și poate crea nu doar un aspect neplăcut, ci și probleme de sănătate pentru locatari.

Ce este mucegaiul si de ce apare in casa?


Mucegaiul este o formă de ciupercă microscopică care se dezvoltă în mediul umed. Există mii de specii de mucegai, iar acestea pot varia în culoare, dimensiune și aspect. În general, mucegaiul se formează prin reproducerea sporilor, care sunt particule microscopice ce pot călători prin aer și pot supraviețui în medii diverse.

Poate apărea în case din mai multe motive, dar principalul factor este prezența umidității. Iată câteva motive comune pentru apariția mucegaiului în locuințe:

  1. Umiditate crescută: Locuințele cu niveluri ridicate de umiditate sunt mai predispuse la dezvoltarea mucegaiului. Acest lucru poate fi cauzat de scurgeri de apă, infiltrare prin pereți și acoperiș, sau chiar de activități casnice care generează vapori de apă (cum ar fi gătitul și dușul).
  2. Ventilație insuficientă: O ventilație necorespunzătoare poate contribui la stagnarea aerului umed în interiorul casei, creând condiții favorabile pentru dezvoltarea mucegaiului. Lipsa unei circulații adecvate a aerului poate duce la acumularea umidității în anumite zone.
  3. Infiltrare de apă: Pătrunderea apei prin acoperișuri, ferestre, uși sau pereți poate crea medii umede propice pentru mucegai. Este important să se repare orice scurgere sau infiltrare pentru a preveni dezvoltarea mucegaiului.
  4. Condiții climatice: Clima locală poate influența apariția mucegaiului. În regiunile cu veri calde și umede, sau în locuințele situate în zonele cu climă tropicală, mucegaiul poate fi o problemă mai frecventă.

Unde apare, de obicei, mucegaiul in casa?

In baie

  • In zona cabinei de dus si a cazii: placile ceramice din jurul faiantei si a cazii sunt locul in care mucegaiul apare cel mai frecvent. De asemenea, este bine sa verifici perdeaua de la dus sau cada, dar si zona din jurul robinetilor si a dusului.
  • Suprafata chiuvetei si a vasului de toaleta, gresia si faianta din jurul acestora, spatiul de sub chiuveta (unde depozitezi produsele pentru curatenie) si toate tevile.
  • Peretii, podelele si covorasele din baie.
  • In jurul masinii de spalat.
  • In jurul ferestrelor si a pervazurilor.

In bucatarie

  • In interior, pe suprafat sau sub chiuveta de bucatarie.
  • In frigider (inclusiv tava de picurare si dozatorul de apa/gheata), in spatele frigiderului si in camara.
  • In microunde si in cuptor, precum si in spatele acestora.
  • In jurul ferestrelor si a pervazurilor.

In dormitor

  • Pe salteaua patului.
  • In jurul ferestrelor si a pervazurilor.
  • Aerisirile aparatului de aer conditionat.

In sufragerie sau living

  • Pe canapele si perdele.
  • In zona semineului.
  • In jurul ferestrelor si a pervazurilor.

In pod 

  • Pe tavan/acoperis, din cauza unor eventuale scurgeri.
  • In jurul oricarei aerisiri care provine de la bucatarie sau baie.
  • In zona boilerului si a cazanelor pentru calorifere.
  • In izolatia termica. 

In beci/subsol

  • In jurul tevilor si a conductelor.
  • In zone ale fundatiei unde pot aparea eventuale scurgeri.
  • In jurul pompelor de apa.
  • Pe langa aerisiri.

In garaj

  • In spatele sau sub oricare zona in care sunt depozitate obiecte.
  • In jurul usii si a ferestrelor.

Metode eficiente pentru a scapa de mucegaiul


Eliminarea mucegaiului din locuință poate fi o sarcină dificilă, dar există câteva metode eficiente pe care le poți încerca. Este important să iei în considerare că, pe lângă îndepărtarea vizibilă a mucegaiului, trebuie să identifici și să remediezi cauza subiacentă a problemei pentru a preveni recurența. Iată câteva metode:

Curățarea cu soluții antimucegai

  • O soluție simplă de curățare poate fi preparată amestecând apă și oțet alb în proporții egale sau folosind apă în care ai adăugat puțină sare.
  • Amestecă bicarbonat de sodiu cu apă pentru a forma o pastă și aplică-o pe suprafețele acoperite de mucegai. După uscare, șterge zona.

Produse comerciale antimucegai

  • Există numeroase produse antimucegai disponibile în comerț sub formă de spray-uri, soluții sau geluri. Acestea pot fi eficiente în eliminarea mucegaiului.
  • Asigură-te că urmezi instrucțiunile producătorului și utilizează echipament de protecție, cum ar fi mănuși și mască.

Aerisire și ventilație

  • Asigură-te că locuința beneficiază de o bună circulație a aerului. Deschide ferestrele și ușile pentru a permite aerului să circule.
  • Instalează ventilatoare în zonele cu umiditate crescută, precum băi și bucătării.

Controlul umidității

  • Folosește dezumidificatoare pentru a reduce nivelurile de umiditate în locuință.
  • Repară orice scurgeri de apă sau infiltrări care pot contribui la creșterea umidității.

 Îndepărtarea materialului afectat

  • În cazul materialelor de construcție serios afectate de mucegai, cum ar fi ghipsul sau lemnul, poate fi necesar să le îndepărtezi și să le înlocuiești.

Utilizarea de uleiuri esențiale antimicrobiene

  • Unele uleiuri esențiale, cum ar fi uleiul de arbore de ceai, lavandă sau eucalipt, au proprietăți antimicrobiene și pot fi folosite pentru a curăța și a preveni dezvoltarea mucegaiului.

Consultați specialiștii

  • În cazul unei infestări serioase sau dacă nu reușești să controlezi problema, consultă un specialist în controlul mucegaiului sau un inspector de mucegai pentru evaluare și soluții profesionale.


Prevenirea mucegaiului implică gestionarea factorilor care favorizează dezvoltarea sa, în special umiditatea. Iată câteva măsuri pe care le poți lua pentru a preveni apariția mucegaiului în locuință:

  1. Menține nivelurile optime de umiditate: Asigură-te că nivelul de umiditate în locuință este între 30% și 50%. Poți utiliza un dezumidificator pentru a controla umiditatea, în special în încăperi precum băile și bucătăriile.
  2. Ventilație corespunzătoare: Asigură-te că locuința beneficiază de o bună circulație a aerului. Deschide ferestrele și ușile regulat pentru a permite aerului să circule. Instalează ventilatoare în băi și bucătării pentru a elimina aburul și a preveni acumularea umidității.
  3. Repară scurgerile de apă imediat: Verifică și repară orice scurgeri de apă sau infiltrări în mod imediat. Mici scurgeri pot duce la formarea mucegaiului în zonele afectate.
  4. Izolarea adecvată: Asigură-te că locuința este bine izolată pentru a preveni formarea condensului. Condensul poate apărea pe suprafețe reci și poate contribui la dezvoltarea mucegaiului.
  5. Evitarea suprafețelor poroase în zone umede: În băi și bucătării, evită utilizarea de materiale poroase, cum ar fi gips-cartonul în jurul chiuvetelor și cadelor de duș. Optează pentru materiale rezistente la apă.
  6. Curățare regulată: Curăță regulat și menține igiena locuinței pentru a preveni acumularea de praf și particule care pot favoriza dezvoltarea mucegaiului.
  7. Utilizarea de subsoluri impermeabile: Dacă locuința are un subsol, asigură-te că este bine izolat și impermeabilizat pentru a preveni infiltrarea apei.
  8. Folosirea de uleiuri esențiale antimicrobiene: Unele uleiuri esențiale, cum ar fi uleiul de arbore de ceai, pot fi utilizate pentru a menține mediul mai puțin prielnic pentru dezvoltarea mucegaiului. Adaugă câteva picături în soluția de curățare sau folosește un difuzor.
  9. Verificarea acoperișului și a țiglelor: Asigură-te că acoperișul și țiglele sunt în stare bună pentru a preveni scurgerile de apă în timpul ploilor.
  10. Monitorizarea și intervenție rapidă: Fii atent la semnele de mucegai, cum ar fi mirosul neplăcut sau pete suspecte. Dacă observi semne, acționează rapid pentru a identifica și remedia problema.

Standardul nZEB

O clădire cu emisii aproape zero (NZEB) este o clădire care are o performanță energetică foarte ridicată, în timp ce cererea sa de energie aproape zero sau foarte scăzută trebuie să fie acoperită într-o măsură semnificativă de energie din surse regenerabile, inclusiv surse regenerabile locale sau din apropiere.

Clădiri cu emisii zero

Propunerea Comisiei de revizuire a directivei (decembrie 2021) va trece de la actuala NZEB la clădirile cu emisii zero (ZEB), aliniind cerințele de performanță energetică pentru clădirile noi la obiectivul de neutralitate climatică pe termen lung și la principiul “eficiența energetică pe primul loc”.

În conformitate cu directiva propusă, o clădire cu emisii zero este definită ca o clădire cu o performanță energetică foarte ridicată și o cerere de energie foarte scăzută, care este în continuare acoperită în întregime de energie din surse regenerabile și fără emisii de carbon provenite din combustibili fosili.

Cerința ZEB se va aplica tuturor clădirilor noi de la 1 ianuarie 2030 și tuturor clădirilor noi utilizate sau deținute de autoritățile publice de la 1 ianuarie 2027.

În timp ce propunerea se concentrează pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, definiția ZEB include, de asemenea, calcularea potențialului de încălzire globală (GWP) în funcție de ciclul de viață și prezentarea acestuia în certificatul de performanță energetică al clădirii. Această cerință se va aplica de la 1 ianuarie 2027 tuturor clădirilor noi cu o suprafață utilă mai mare de 2.000 de metri pătrați și de la 1 ianuarie 2030 tuturor clădirilor noi.

nZEB = Clădire cu consum de energie aproape zero

Beneficiile nZEB

Toți parametrii locuințelor cu consum de energie aproape zero pot fi controlați de la distanță, stocați și analizați în permanență.

Pe lângă beneficiile de mediu pe termen lung, beneficiarii caselor nZEB percep, de asemenea, beneficii imediate în ceea ce privește costurile de întreținere. Factura pentru o casă cu consum de energie aproape zero este minus sau cel puțin zero. De fapt, casa viitorului, casa nZEB, nu numai că nu are facturi lunare, dar poate chiar să nu aibă niciun venit. Casele nZEB sunt case care folosesc tehnologii inteligente și, prin urmare, au cea mai mică cantitate de aer viciat.

Clădirile nZEB contribuie la dezvoltarea durabilă în trei moduri

  • Proiectarea clădirilor poate contribui la reducerea consumului de energie: arhitecții și constructorii ar trebui să conceapă soluții care să utilizeze mult mai bine resursele naturale (lumina soarelui, vântul, căldura exterioară, amplasamentul, caracteristicile climatice etc.) pentru a reduce consumul de energie fără a sacrifica confortul și nevoile ocupanților.
  • Încurajarea utilizării cât mai largi a surselor de energie regenerabilă pentru a reduce emisiile de CO2 și pentru a reduce dependența de sursele convenționale, foarte poluante: o parte semnificativă a consumului de energie ar trebui să provină din surse regenerabile (fotovoltaice sau eoliene), pompe de căldură sau încălzire urbană, pentru a face sectorul construcțiilor mai eficient și mai decarbonizat.
  • Legislația care respectă acest standard încurajează construcția de clădiri eficiente din punct de vedere energetic.

Câteva elemente-cheie pentru clădirile nZEB, din surse de specialitate:

Conformitatea pereților

Aceasta este una dintre cele mai importante măsuri din faza de proiectare pentru a atinge nivelurile de performanță energetică asociate cu standardul nZEB, deoarece, de obicei, cea mai mare parte a energiei dintr-o clădire se pierde prin pereți.

Optimizarea raportului dintre suprafața opacă și cea vitrată

Această etapă este de mare importanță în procesul de renovare la standardele nZEB și poate avea un impact semnificativ asupra consumului de energie.

Optimizarea câștigurilor solare

În această etapă, trebuie luate în considerare atât beneficiile, cât și problemele legate de aportul de energie solară. În primul rând, ar trebui să se ia în considerare dispunerea clădirii în raport cu condițiile de amplasare (de exemplu, prezența vegetației din apropiere sau regimul de înălțime al clădirilor învecinate). De asemenea, ar trebui să se ia în considerare orientarea clădirii în raport cu linia orizontului. Nu în ultimul rând, ar trebui să se ia în considerare soluții de umbrire pasivă sau activă pentru a evita supraîncălzirea în timpul sezonului cald.

Energie regenerabilă

Utilizarea surselor de energie regenerabilă în clădire pentru diverse aplicații, cum ar fi încălzirea apei, încălzirea/răcirea și producerea de energie electrică, este esențială pentru clădirile nZEB. Obiectivul principal al instalării tehnologiilor de energie regenerabilă este reducerea consumului de combustibili fosili și a emisiilor de CO2. Astfel de tehnologii pot include generatoare eoliene, sisteme fotovoltaice, sisteme de colectoare solare, centrale electrice pe biomasă, cogenerare pe biomasă, biogaz sau biocombustibili și diferite tipuri de pompe de căldură.

Ventilație mecanică cu recuperare de căldură

Sistemele de ventilație mecanică sunt deosebit de importante pentru sănătatea ocupanților și pentru calitatea aerului interior. Ventilația cu recuperare de căldură urmărește să reducă pierderile de căldură din ventilația naturală prin deschiderea ferestrelor, ceea ce duce la economii de energie. Se va înregistra un consum suplimentar de energie electrică și costuri suplimentare de întreținere și reparații, dar confortul sporit ar trebui să constituie baza pentru alegerea soluției optime.

Pompe de căldură

Factorul de performanță al unei pompe de căldură reprezintă raportul dintre energia termică produsă și cantitatea de energie electrică utilizată pentru funcționarea acesteia, în medie pe parcursul unui an. Cu cât coeficientul de performanță este mai mare, cu atât pompa de căldură este mai eficientă. De cele mai multe ori, energia motrice este energia electrică – de aceea, procesul de încălzire bazat pe utilizarea pompelor de căldură se numește “electrificarea încălzirii”. Pompele de căldură pot fi, de asemenea, reversibile, adică pot funcționa în regim de răcire.

Comportamentul utilizatorului

Conform orientărilor publicate de minister, comportamentul utilizatorilor are un impact semnificativ asupra performanței energetice a clădirilor nZEB. În acest sens, informarea, educarea și împuternicirea ocupanților pentru a opera clădirea și instalațiile sale într-un mod eficient din punct de vedere energetic are un impact pozitiv. Acest lucru poate duce la economii semnificative în ceea ce privește costurile energetice.

Celiqum și Celiqum Home se străduiește în mod constant să utilizeze energie regenerabilă și inovatoare, deoarece casele prefabricate, eficiente din punct de vedere energetic, necesită soluții de succes pe termen lung și de succes. Fiecare casă familială este garantată a fi construită conform standardelor nZEB.

Sursa: https://www.romania-eficienta.ro/ce-inseamna-o-cladire-nzeb-scurt-ghid-de-implementare/

Principalele criterii pentru construirea unei case pasive:

Standardul bazat pe performanță pentru casele pasive: stabilește parametrii care trebuie respectați, dar nu specifică modul în care aceștia trebuie atinși.

Spre surprinderea sa, PHI nu specifică o mulțime de criterii, dar pentru ca o casă să le îndeplinească pe cele câteva, este nevoie de mult efort.

Cerințe tehnice pentru case pasive:

CriteriiValoriValorile medii ale locuințelor din Marea Britanie
Etanșeitatea aeruluiMai puțin de 0,6 schimbări de aer pe orăMai mult de 10 ach (N50 > 10)
Cererea anuală specifică de încălzire15kWh/m2.a – energia necesară pentru încălzire sub 20oC sau energia necesară pentru răcire sub 25oCAproximativ 200 kWh/m2a.
 10W/m2 – puterea de vârf necesară pentru a menține o temperatură interioară de 20oC atunci când afară este -10o C sau mai frig Nu sunt disponibile date.
Cererea anuală specifică de energie primară120 kWh/m2a.- acesta este consumul maxim pe an al unei case pasive.Mai mult de 400 kWh/m2a.

Ce este consumul specific de energie primară?

Pe scurt: cererea de energie pentru încălzire și încălzirea apei pe metru pătrat pe parcursul unui an.

Cu alte cuvinte, cantitatea de energie pe metru pătrat necesară pentru a menține proprietatea locuibilă și locuibilă.

Cerințe de confort pentru case pasive (recomandare)

Passzívház komfort követelmények (ajánlás)

Ventilație30 m3 / persoană / oră Aceasta este cantitatea de aer care ar trebui să intre prin sistemul de ventilație. 0,1 m / s viteza aerului – pentru reducerea zgomotului și a consumului de energie.

Toate încăperile (chiar și cele care nu sunt folosite) trebuie să fie ventilate. Trebuie să existe un minim de 3 setări, -30%, normal și +30%.
Temperatura minimă a suprafețelor interneTemperatura minimă a suprafeței interioare trebuie să fie de 17C atunci când temperatura exterioară este de -10C sau mai mică.
SupraîncălzireMai puțin de 10% din an ar trebui să aibă temperaturi de peste 25C
Procentul de ore dintr-un an calendaristic în care umiditatea absolută a aerului din interior depășește 12 g/kgfără răcire activă: ≤ 20 % cu răcire activă: ≤ 10 %.
Nivelul de zgomot≤ 25 de unități (rezidențiale)≤ 30 de unități (nerezidențiale) HRV-urile certificate PH sunt de obicei între 40-50dBA, dar ceea ce se măsoară este sunetul care intră în cameră. 
FerestreÎn toate încăperile în care locatarii pot petrece perioade lungi de timp ar trebui să existe ferestre care să poată fi deschise.

Ce este necesar pentru a atinge standardele de casă pasivă?

PHPP

Calculul PHPP (Passivhaus Projektierungs Paket) este esențial pentru proiectarea de case pasive. Acest calcul este conceput pentru a dovedi că clădirea planificată îndeplinește criteriile pentru o casă pasivă.

Cu ajutorul acestui calcul, putem determina, în timpul fazei de proiectare, consecințele energetice ale modificării, de exemplu, a stratificării sau a structurii ferestrelor.

Cercetările efectuate în 200 de case pasive arată că valoarea măsurată în timpul procesului de proiectare este aproape identică cu valoarea reală măsurată după ce casa este finalizată.

Izolație termică

Toate elementele de construcție ale anvelopei exterioare a casei trebuie să fie foarte bine izolate. În cele mai multe climate reci, acest lucru înseamnă un coeficient de transfer de căldură (valoare U) de până la 0,15 W/(m²K).

Grosimea/valoarea Lambda = valoarea R

(1 / suma valorilor R ale straturilor) + goluri de aer și reparații = valoarea U

Ferestre pentru case pasive

Trecând de la lungimi de undă mai mici la lungimi de undă mai mari, se disting următoarele radiații electromagnetice:

  • Radiații gamma
  • Raze X
  • Radiații ultraviolete
  • Lumina vizibilă
  • Raze infraroșii
  • Radiații cu microunde
  • Undele radio
<10 pm>30 EHzradiații gamma
10 pm–1 nm300 PHz–30 EHzradiografii
1 nm–380 nm789 THz–300 PHzradiații ultraviolete (UV)
380 nm–780 nm384 THz–789 THzlumina vizibilă
780 nm–1 mm789 THz–300 GHzradiație infraroșie (IR)
300 µm–30 cm1 THz–1 GHzradiații cu microunde
1 mm–100 000 km3 Hz–300 GHzunde radio

3 straturi de sticlă sunt cele mai potrivite pentru standardul de casă pasivă.

Pe partea interioară a celor două geamuri exterioare se află un strat de acoperire (geam low-e) care blochează razele ultraviolete și alte raze cu unde scurte, dar lasă să pătrundă razele luminoase și infraroșii cu unde lungi (infraroșii transportă energia termică).

Stratul de acoperire din interiorul geamului interior împiedică razele infraroșii cu unde lungi să iasă din interior, menținând astfel căldura în interior.

  • Oțel inoxidabil cu pereți subțiri (în formă de U) – distanțierul
  • Distanțier termoplastic – distanțier din plastic
  • Desicant din plastic – uscător din plastic

Argonul, xenonul sau kriptonul sunt acum folosite în locul aerului, deoarece aceste gaze au o conductivitate termică mult mai mică decât aerul.

Xenonul și kriptonul sunt mai scumpe, motiv pentru care argonul este cea mai frecventă alegere pentru construcția de case pasive. Aceste gaze se scurg treptat, dar odată ce geamul a pierdut toate gazele, acesta îndeplinește în continuare cerințele unei case pasive.

Ramele ferestrelor ar trebui să fie bine izolate și prevăzute cu geamuri low-e umplute cu argon sau kripton pentru a preveni transferul de căldură.
În cele mai multe climate răcoroase, acest lucru înseamnă o valoare U de 0,80 W/(m²K) sau mai puțin, cu valori g de aproximativ 50% (valoarea g = radiația solară totală, raportul dintre energia solară disponibilă în încăpere).

Umbrire

Pentru a preveni supraîncălzirea clădirii de către soare în timpul verii și pentru a capta cea mai mare parte a energiei solare în timpul iernii, este nevoie de umbrire. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul unor umbrele sau a unor jgheaburi bine concepute.

Recuperarea căldurii din ventilație

Ventilația eficientă cu recuperare de căldură este esențială pentru o bună calitate a aerului interior și pentru economisirea energiei. Într-o casă pasivă, cel puțin 75% din căldura din aerul extras este reciclată înapoi în aerul proaspăt prin intermediul unui schimbător de căldură.

Densitatea aerului din clădire

La testul de presiune de 50 Pascal, scurgerile necontrolate prin interstiții trebuie să fie mai mici de 0,6 din volumul total al clădirii pe oră (atât presurizate, cât și nepresurizate).

Absența punților termice

Toate marginile, colțurile, îmbinările și penetrațiile trebuie proiectate și construite cu mare atenție pentru a evita formarea de punți termice. Punțile termice inevitabile ar trebui reduse la minimum.

Construcția casei pasive

Avantaje:

  • asigură că imobilul funcționează așa cum a fost proiectat (proprietarul poate fi sigur că imobilul este la fel de bine construit cum a fost proiectat)
  • proprietarul casei poate beneficia de diverse avantaje fiscale
  • o casă cu certificat valorează mai mult decât o casă identică fără certificat

Dezavantaje:

  • obținerea certificatului este costisitoare

Validitate

Certificatul de casă pasivă este valabil doar atât timp cât păstrează valorile energetice și caracteristicile de umbrire măsurate la momentul eliberării.

Cum trebuie să aleg? Ventilație centralizată sau descentralizată?

Ventilație centrală

Un sistem de ventilație centralizat sau descentralizat este un sistem, care aspiră aerul dintr-o unitate centrală. Apoi îl distribuie în diferitele încăperi prin conducte care sunt de obicei situate sub sau deasupra tavanului fiecărei încăperi.

Un sistem de recuperare a căldurii ne permite să folosim ceea ce avem deja și să reducem impactul asupra mediului. Inclusiv cantitatea de căldură pe care o pierdem zilnic prin aerul evacuat. Sistemele de recuperare a căldurii funcționează prin utilizarea aerului sau a apei calde valoroase dintr-o proprietate pentru a răci sau încălzi aerul din exterior.

Potrivit autorilor Manualului Passivhaus, un HRV mediu dintr-o locuință medie consumă în jur de 1kWh pe zi. Într-o casă Passivhaus din Hanovra, a fost posibil să se producă 16,5 kWh de energie per HRV folosind 1 kWh de energie.

Sistemul de recuperare a căldurii funcționează independent de sistemul normal de încălzire, cu supape de ventilație cu filtre în fiecare cameră, care introduc și scot aerul din fiecare cameră, conducând la unitatea de recuperare a căldurii.

Instalarea unui sistem de recuperare a căldurii permite ca proprietatea să fie etanșă și să nu mai fie nevoie de guri de aerisire la ferestre sau de ventilatoare în baie, ceea ce creează un mediu mai sănătos, mai curat și mai liniștit.

Sistemele de ventilație mai noi pot economisi până la 95% din energia termică. În plus, multe dintre ele pot fi setate pentru a extrage mai multă energie dintr-o cameră caldă și umedă.

Elemente de HRV:


Unitatea centrală: aceasta conține schimbătorul de căldură, cele două ventilatoare care introduc și elimină aerul și cele două filtre de aer. Pentru acest element, o izolare corespunzătoare este foarte importantă, mai ales dacă este situat în afara casei.

Evacuarea condensului: condensul se formează atunci când căldura este extrasă din aerul cald și umed, iar aerul mai rece nu poate reține tot condensul, astfel încât acesta revine la forma de picurare (aerul rece poate reține mai puțin condens). Evacuarea condensului trebuie să fie conectată la sistemul de drenaj al clădirii și trebuie să fie prevăzută cu protecție împotriva înghețului.
Protecție împotriva înghețului. În acest caz, unitatea centrală trebuie să fie protejată de îngheț. Un sistem este proiectat pentru a fi încorporat în conductele de aer pentru a încălzi aerul care intră în clădire dacă acesta se află sub -5oC.
Filtre de aer. Ambele sunt amplasate în afara unității principale pentru a o proteja. Extractorul de bucătărie are, de asemenea, un filtru de grăsime pentru a preveni pătrunderea grăsimii în conducte și în unitatea principală.
Conducte de aer. Conducta de admisie trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 3 m, deoarece aerul este mai curat la această înălțime.

Cele două guri de aerisire nu trebuie să fie plasate prea aproape una de cealaltă, deoarece aerul de ieșire poate fi aspirat în conducta de admisie. Între ele trebuie să existe o distanță de cel puțin 2 metri, iar în cazul în care sunt așezate una deasupra celeilalte, conducta de evacuare trebuie să fie deasupra și trebuie să existe cel puțin 1 metru între ele.

În cazul în care unitatea principală este amplasată în interiorul clădirii, conducta de admisie ar trebui izolată, dar acest lucru va duce la apariția condensului din cauza diferenței de temperatură dintre aerul de intrare și aerul interior.

Dacă este utilizat într-o regiune mai rece, este posibil să se instaleze un radiator electric în conducta de admisie a aerului pentru a ridica temperatura aerului deja încălzit la nivelul optim, dar este posibilă și instalarea acestuia în unitatea centrală.

Amortizoare: amortizoarele împiedică deplasarea zgomotului de la unitatea centrală și împiedică fluxul de sunet între încăperi.

Terminalele aeriene: Acestea sunt obiecte care sunt atașate direct de perete, acestea sunt cele vizibile pentru ocupanți. Există mai multe tipuri de design, unele care se concentrează pe eficiență și altele care se concentrează pe estetică.

Deflector de vară.

Unitate centrală de control: această unitate vă permite să setați diferite moduri (de exemplu, funcționare redusă atunci când nu sunteți acasă sau putere sporită atunci când gătiți).

Beneficiile HRV:

  • reduce praful și polenul prin filtrele sale
  • reduce umiditatea aerului
  • îndepărtează mirosurile
  • reduce consumul de energie
  • Îndepărtează praful și murdăria


Dezavantajele HRV:

Acest sistem nu răcește aerul cald în lunile de vară, cu excepția cazului în care conductele sunt subterane. În cazul în care conductele nu sunt canalizate, atunci este nevoie de aer condiționat pentru a răci clădirea.


Acesta nu poate funcționa eficient într-o clădire neizolată corespunzător. Înainte ca sistemul să poată economisi energia termică, aceasta este eliminată prin structura clădirii.
Într-o casă insuficient etanșă, acest lucru reprezintă, de asemenea, o problemă, deoarece energia termică și condensul scapă prin găuri înainte ca sistemul să o poată extrage.

Întreținere:

La fel ca în cazul mașinilor, filtrele trebuie schimbate anual pentru a se asigura că aerul curat intră în structură.

Principalii producători MVHR:

Vent-Axia, Airflow, Duco, Xpelair, Nuaire, Caladair, Vortice , Quiet-Vent, Blauberg

Ventilație centralizată vs. descentralizată

Descentralizat

Recuperarea descentralizată a căldurii are același scop ca și un sistem centralizat: oferă o sursă de ventilație fără a sacrifica căldura.

În loc să ventileze casa dintr-un punct central, funcționează la o scară mai mică. Asta se permite gestionarea eficienței energetice pentru fiecare cameră în parte. Cea mai bună alegere va depinde de mărimea proprietății și de modul în care este utilizată. Această unitate funcționează în cicluri scurte care se comută automat în timpul funcționării. În primul ciclu, acesta extrage aerul viciat și umiditatea din interiorul proprietății. Pe măsură ce aerul trece prin unitate, aceasta reține căldura aerului.

Prin funcționarea în cicluri, o unitate poate facilita schimbul de aer fără a amesteca fluxurile de aer. După trecerea la cel de-al doilea ciclu, acesta transferă căldura aerului proaspăt care intră. Puteți să vă gândiți la ea ca la pistoanele unui motor, după ce aspiră aerul de evacuare, îl suflă înăuntru.
Recuperarea descentralizată a călduri:

Este o opțiune fantastică pentru renovări sau modernizări, în special pentru casele mai mici sau mai vechi. Instalarea mai multor unități în proprietate va da rezultate similare cu cele ale unui sistem centralizat. Pentru a utiliza cât mai bine recuperarea descentralizată a căldurii, trebuie să sigilați în continuare spațiul pe care lucrați. Asta este pentru prevenirea scurgerilor de aer.

HRV (Ventilație cu recuperare de căldură) vs ERV (Ventilație cu recuperare de energie)

Pentru a înțelege diferența dintre cele două sisteme și de ce ERV este important în multe locuri, trebuie să știm ce este umiditatea relativă.

Umiditate relativă

Umiditatea relativă este o indicație a conținutului de vapori de apă din aer. În comparație cu cantitatea maximă de vapori de apă care poate fi stocată de aer.

Dacă, de exemplu, aerul la 30°C are un conținut de vapori de apă de 15 g/m³, atunci umiditatea relativă este de 50% deoarece, la această temperatură, aerul poate stoca 30,0 g/m³.

Continuând cu exemplul de mai sus, în timp ce la +30°C conținutul maxim de vapori de apă este de exact 30g/m³, la -10°C această valoare este de numai 2,2g/m³.

Motivul pentru umiditatea relativă este că, dacă aerul are, să zicem, 10 grade C, conținutul maxim de vapori de apă este de 2,2 grame/m3.

Dacă acesta conține toate cele 2,2 grame, umiditatea este de 100%.

Cu toate acestea, dacă aerul are o temperatură de 30c și conține, să zicem, 15g/m3 de vapori de apă, atunci este de numai 50%. Prin urmare, este posibil ca în aerul cu o umiditate de 100% să existe mai puțini vapori de apă decât în aerul cu o umiditate de 50%.

Efectul umidității asupra corpului uman:

Standardul casei pasive definește umiditatea ideală pentru corpul nostru ca fiind de 35-55% umiditate relativă. Se recomandă ca umiditatea să se situeze între 35°C și 35°F. Nivelurile de umiditate sub această valoare tind să ne facă să ne simțim mai reci, iar peste această valoare avem tendința de a ne simți prea cald.

Consecințele unei umidități prea scăzute:

  • uscarea și iritarea ochilor
  • mâncărimi și piele umedă
  • probleme cu sistemul respirator
  • membranele mucoase uscate


Consecințele unei umidități prea ridicate:

  • proliferarea acarienilor și a ciupercilor
  • respirație mai dificilă (astmaticii pot avea și o senzație de sufocare)
  • dureri de cap, pierderea atenției și a concentrării


Metode de control al umidității relative:

Utilizarea suprafețelor higroscopice în încăperi (tencuială de lut)

Plantarea de plante, deoarece acestea absorb umiditatea atunci când umiditatea este ridicată și o eliberează atunci când umiditatea este scăzută.

ERV

ERV ajută la menținerea umidității relative în interiorul unei clădiri. Atunci când ERV transferă energia termică între două fluxuri de aer, transferă și umiditatea din acestea.

De ce este important să controlați umiditatea relativă?

Dacă o clădire are o temperatură de 22 de grade și o umiditate relativă de 50%, înseamnă că în aer există 11g/m3 de vapori de apă. HRV sau ERV aspiră acest aer. Introduce aer încălzit la 22 de grade în exterior la 10 grade până la o umiditate de 100%. Umiditatea din casă poate scădea la 10-20%, ceea ce este deja dăunător pentru sănătate.

ERV funcționează ca și HRV, cu excepția faptului că unitatea este dotată cu o roată de plastic acoperită cu silicagel.

Astfel, atunci când cele două fluxuri de aer intră în ERV, sistemul preia o parte din umiditatea din fluxul de aer mai umed și o transferă în fluxul de aer mai puțin umed. Acest lucru ajută la eliminarea unei mari părți a umidității din casă în timpul lunilor calde. Asta permite ca umiditatea să rămână în casă în timpul lunilor reci și uscate.

Valorile de luat în considerare înainte de HRV sau ERV:

Debitul de aer: debitul de aer este o indicație a numărului de m3/h de aer. Arata ca unitatea de ventilație cat poate furniza într-o oră. Rețineți că producătorii își măsoară produsele la diferite diferențe de presiune (Pa).

Coeficientul de performanță: Această valoare arată cât de multă energie poate produce un aparat cu 1 kW de energie electrică. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât mai bine.

Ratingul Casei Pasive: Această valoare arată cât de multă energie termică poate fi transferată de la aerul. Această măsurătoare este efectuată numai de către Passive House Institute în forma sa deja instalată.

Potrivit autorilor Manualului Passivhaus, un HRV mediu într-o locuință medie consumă aproximativ 1 kWh pe zi. Într-o casă pasivă din Hanovra, s-a reușit ca un HRV care utilizează 1kWh de energie să producă 16,5kWh de energie.

Mai multe detalii: https://ventilatie-recuperare.ro/ventilatie-centralizata-versus-descentralizata-cu-recuperare-de-caldura/

Există avantaje sau dezavantaje în construirea unei case pasive?

Piata imobiliarelor ofera o paleta foarte vasta de optiuni din care viitorii proprietari sa poata sa aleaga. Printre alternativele pe care acestia le pot lua in calcul se numara si asa numitele case pasive. Este un concept realativ noi in domeniu si in Romania. Sunt aceste case pasive niste simple gaselnite ale dezvoltatorilor sau au, intr-adevar, beneficii demne de apreciat?

Ce sunt case pasive?

Conceptul de ”casa pasiva” a fost creat din dorinta de a revolutiona piata imobiliarelor prin aparitia unor tipuri de constructii. Trebuie sa aiba impact (aproape) zero asupra mediului inconjurator, alaturi de casele de ecologice, sau “verzi” asa cum mai sunt recunoscute locuintele care genereaza un consum redus de energie. Pentru ca o constructie sa poata capata titulatura de “casa pasiva” trebuie sa corespunda unor standarde foarte exigente. Pe de-o parte din punct de vedere al consumului de energie, cat si referitor la necesarul de energie primara.

Gradul de etanseitate la aer a anvelopei reprezinta un criterui. Este o functie de care se poate stabili daca o constructie este sau nu pasiva.

Cat costa o casa pasiva?

Contrar parerilor, o casa pasiva poate fi cladita din absolut orice material, atata timp cat in proiectarea sa sunt respectate anumite rigori de executie. Cu toate acestea, pretul unei astfel de case nu este cu mult mai ridicat fata de una conventionala, casele pasive fiind, in medie, mai scumpe cu 10-15% decat celelelalte tipuri de locuinte.

Ce plusuri si ce minusuri are o casa pasiva, de ce e bine daca este eficient energetic?

Casele pasive, ca orice alt tip de locuinta, prezinta avantaje si dezavantaje. In ceea ce priveste plusurile unei astfel de case, ele sunt numeroase.

  • Avantaje

Printre cele mai importante beneficii ale caselor pasive putem aminti, in primul rand, o buna ventilatie. Asta inseamna ca locatarii se vor bucura de avantajele aerului filtrat, in componenta caruia exista o concentratie foarte scazuta de CO2, compusi chimici sau formaldehide.

De asemenea, casele pasive prezinta si alte avantaje pentru sanatatea celor care locuiesc sub acoperisurile lor. Filtrele care se regasesc in unitatile de ventilatie impiedica patrunderea in interiorul casei a particulelor de praf, impuritati sau alergeni.

In plus, un alt motiv pentru care ai putea sa optezi pentru construirea unei case pasive tine de eficienta sa energetica extrem de crescuta. Consumul redus de energie se va reflecta si in valoarea de plata a facturilor la utilitati. Putem concluziona ca aceste case pasive ofera beneficii pe termen lung.

  • Dezavantaje

Referitor despre dezavantajele acestor tipuri de locuinte, am putea mentiona faptul ca ele sunt destul de greu de executat, daca ne raportam la standardele exigente pe care trebuie sa le indeplineasca o constructie din aceasta categorie.

De ce o casă din lemn?

De ce o casă din lemn? De ce o casă prefabricată?

Noi, la Celiqum Home, suntem adepții construcțiilor pe bază de lemn, deoarece sunt mult mai eficiente decât metodele tradiționale. De ce? Află răspunsurile de mai jos!

Lemnul este unul dintre cele mai vechi materiale de construcții, fiind folosit la construcția caselor din cele mai vechi timpuri. Este un material versatil din care poți face o cabană din lemn la munte, dar și o casă modernă în oraș.

Timp mai scurt de construcție. O casă de lemn se construiește mai repede decât una din cărămidă sau din beton. Sunt tipuri de case din lemn care pot fi montate și în 2-3 zile dacă fundația este pregătită.

Casele din lemn sunt mai ușoare. Din acest motiv au nevoie de o fundație mai simplă ceea ce duce la economie de materiale. De asemenea, folosind elemente din lemn industrializate, cum sunt grinzile lamelare, pot fi construite spații deschise mult mai largi comparativ cu alte materiale de construcție.

Casele din lemn asigură o mai bună izolație termică. Lemnul este un bun izolator termic și asta se vede și în interiorul unei case din lemn: este mai răcoroasă vara și mai călduroasă iarna. Bineînțeles că este foarte importantă calitatea izolării, pentru că acest avantaj poate fi pierdut dacă pereții unei case din panouri prefabricate nu sunt bine izolați sau construcția casei nu este corect făcută.

Lemnul este un material flexibil și transferă această proprietate și asupra caselor. Din acest motiv se spune că o casă din lemn este mult mai rezistentă la cutremur. Sunt și păreri care spun că nu este chiar așa.

Lemnul este flexibil, dar îmbinările nu. De aceea urmările unui cutremur se vor vedea și asupra unei case din lemn. Totuși, dacă luăm în considerare că cea mai veche construcție de lemn este în Japonia, țară unde cutremurele sunt foarte frecvente, înclin să-i cred pe cei care cred în rezistența la cutremur a caselor din lemn.

Construcțiile din lemn permit o compartimentare facilă obținându-se un spațiu locuibil mai mare comparativ cu casele din ciment sau cărămidă. Acest lucru este posibil deoarece structurile de case din lemn au pereții mai subțiri, lucru ce nu afectează rezistența structurii.

Construirea locuințelor din lemn costă mai puțin. Se spune că o casă din lemn, fără mobilă și alte amenajări interioare, poate fi mai ieftină și cu 30-35% comparativ cu o casă din cărămidă sau beton.

Totuși, dacă doriți o casă din lemn bine făcută, care să aibă toate celelalte calități de mai sus, este bine să nu mergeți pe ideea de ieftin. E posibil ca o parte din diferența de preț să o găsiți mai târziu, sub forma unor dezavantaje.

Avantajele și dezavantajele construcției metalice

Casele pe structură metalică devin din ce în ce mai utilizate în ultima perioadă, fiind o alternativă la casele tradiționale. Dacă ești interesat de o astfel de casă, trebuie să ai în vedere care sunt avantajele și dezavantajele.

De aceea, ți-am pregătit un mic ghid pe care să-l parcurgi, să vezi dacă o casă pe structură metalică este potrivită pentru tine.

1. Când și unde pot fi construite casele pe structură metalică?

Casele de acest tip pot fi construite indiferent de perioada anului. Se recomandă evitarea sezonului rece, pentru protecția persoanelor care urmează să participe la un astfel de proiect.

Casele din metal pot fi construite oriunde, fie că vorbim de mediul rural sau cel urban, chiar și în zone care pot fi afectate de seisme. Acest lucru se datorează rezistenței ridicate de care dispune materialul. Pe structură metalică contează materialele folosite și modul de punere în operă al lor.

2. Costuri și durata de construcție

Comparativ cu o casă tradițională pe structură din beton, costul de construcție al unui imobil pe structură metalică poate fi mai mic. Structura fiind mai ușoară se face economie la materialul pentru fundații. Perioada în care sunt ridicate aceste tipuri de case e mai redusă decât în cazul celor din materiale tradiționale. Timpul total de construire, de la fundație, montajul structurii, închideri, instalații și finisaje durează aproximativ trei luni.

3. Tipuri de case metalice

Atunci când dorim să mergem mai departe cu proiectul de construcție al unei astfel de case, trebuie să avem în vedere faptul că putem alege între două tipuri:

  • case cu structură metalică ușoară;
  • case cu structură metalică ansamblată din materiale prefabricate.

Casele cu structură metalică ușoară permit personalizarea acestora la locul de execuție al casei. Proiectul și materialele folosite se pot adapta la cerințele beneficiarului.  După ce se execută fundația, muncitorii trec la montajul structurii și placarea exterioară. Continuă, apoi, cu montajul învelitorii pe acoperiș. Proiectul se termină cu introducerea instalațiilor electrice și sanitare.

Casele cu structură metalică din materiale prefabricate sunt realizate în ateliere specializate. Transportarea și montarea este la locul de execuție al casei. Acestea reprezintă o metodă rapidă de execuție a casei, după un proiect standard. Panourile folosite, de tip sandwich, au în componență plăci interioare și exterioare de OSB, prevăzute în mijloc cu un strat de vată minerală.

4. Care sunt avantajele caselor pe structură metalică?

Dacă ești în stadiul de planificare și ești ușor indecis, analizează avantajele și vezi dacă este o variantă potrivită pentru tine:

  • construcțiile nu vor fi vulnerabile la mucegai sau rozătoare.
  • construcțiile metalice nu ard și nu favorizează extinderea flăcărilor, în caz de incendiu;
  • sunt rezistente pe timp de cutremur; astfel, daunele vor fi minore, în comparație cu daunele unei case clasice.
  • sunt mai ușoare, în proporție de până la 60%, decât lemnul, lucru care te va scuti de la plata unor sume mari pentru fundație. O structură ușoară nu are nevoie de o fundație costisitoare.
  • viteza de ridicare a unei astfel de case este mare , deoarece toate elementele sunt deja construite.
  • datorită profilelor de mici dimensiuni, pereții sunt mult mai subțiri decât cei ai caselor tradiționale, astfel, suprafața utilă a locuinței este mai mare.
5. Dezavantajele caselor pe structură metalică

La fel ca la orice proiect, materialele pe care le folosești vor avea și dezavantaje, niciun material nu este perfect 100%.

Dezavantajele structurilor metalice sunt următoarele:

  • pereții sunt destul de subțiri, va fi nevoie de o investiție în plus pentru montarea unui strat suplimentar care să asigure izolarea fonică.
  • structura metalică necesită o izolare termică foarte bună.
  • dacă structura metalică la care apelezi nu are rosturi de dilatare, atunci, s-ar putea să experimentezi zgomote de la comprimările și dilatările cauzate de schimbul de temperatură. În cazuri extreme, pot apărea și fisuri ale pereților.
  • casele pe structură metalică au nevoie de mentenanță la intervale mai scurte de timp decât casele tradiționale
  • în caz de seism, deși, sunt mai rezistente decât alte tipuri de case, trebuie verificate, pentru a nu exista deformări majore.

Mai multe despre sistemele fotovoltaice

Cum funcționează unei sistem de fotovoltaic?

Panourile solare produc electricitate din razele soarelui. Energia produsă poate fi injectată direct în rețea, poate fi răscumpărată de către compania de utilități sau poate fi stocată în baterii pentru a fi utilizată ulterior.

O celulă solară sau o celulă fotovoltaică este un dispozitiv în stare solidă care convertește radiația electromagnetică (captarea fotonilor) direct în energie electrică.

Conversia de energie se bazează pe faptul că absorbția radiației generează particule încărcate capabile de mișcare. Sunt forțate să se deplaseze în mod ordonat de câmpul electric încorporat în dispozitiv datorită diferenței de potențial electrochimic și a muncii de ieșire a electronilor. Adică se generează un curent electric.

Acest fenomen are loc și în lămpile cu descărcare în arc, fără a fi nevoie doar de lumina solară. Celulele solare sunt realizate din plachete subțiri de siliciu. Sunt montate pe diferite suprafețe de suport, asigurând astfel rigiditatea și rezistența la deteriorare a celulei.

Atomii cu proprietăți specifice sunt difuzați în straturile de siliciu, rezultând un semiconductor contaminat. Unii dintre atomii de impuritate au un surplus de electroni. În timp ce alții au un deficit de electroni în comparație cu siliciul suport.

Dacă fotonii care compun lumina se ciocnesc cu un atom care are un surplus de electroni, îl vor doborî și vor iniția un flux de electroni, adică un curent continuu va curge într-o rețea închisă. Lumina determină generarea unei tensiuni continue între polii celulei solare. Astfel, celula solară poate fi considerată ca un generator de curent.

Alegerea unui sistem constructiv

Sistem constructiv pentru viitoarea casa

Orice constructie se compune fizic din cateva elemente :

  • infrastructura
  • structura de rezistenta
  • inchideri
  • compartimentari
  • finisaje
  • straturi de materiale cu rol de asigurare a comfortului necesar locuirii – materiale hidroizolante, termoizolante, higrotermice, acustice, e.t.c.

Dintre toate componentele, structura de rezistenta este cea mai importanta din simplul motiv ca de ea depinde mentinerea vietii utilizatorilor la un seism major. Structura de rezistenta este ansamblul elementelor unei constructii care asigura conducerea si descarcarea fortelor la pamant. Aceste forte au origini multiple: ele sunt forte imprimate structurii de seism, de vant, din incarcarea de zapada, din greutatea proprie a cladirii, din incarcarea cu mobilier si persoane.

Exista mai multe sisteme constructive dintre care beneficiarul poate alege atunci cand se gandeste sa porneasca proiectarea casei lui:

  • Sistemul constructiv in cadre de beton armat.
  • Zidaria portanta de caramida
  • Sistemul mixt de cadre din beton armat si zidarie portanta de caramida
  • Sistemul din stalpi si grinzi din lemn
  • Structura din lemn in sistem “fagure” sau “american”
  • Structuri metalice
  • Diafragme (pereti) din beton armat
  • Stalpi din beton armat si dala groasa (fara grinzi)

Fiecare sistem structural are avantajele si dezavantajele lui, in functie de care fiecare beneficiar va alege ceeace il reprezinta.

Oricare dintre aceste sisteme este perfect valabil, cu conditia ca executia pe santier sa respecte in totalitate proiectul, iar inginerul de rezistenta sa conformeze si sa calculeze elementele structurale conform normativelor in vigoare.